Fetițe dulci ca-n București, nici cu șampanie nu le mai vrăjești

Într-o vineri seară, Bucureștiul fierbea de viață, iar un club din centrul vechi vibra sub basul care făcea paharele să tremure pe mese. Printre luminile stroboscopice, doi tineri, încă plini de entuziasmul vârstei și de salariul proaspăt intrat pe card, își croiau drum spre bar.
— Frate, aici e raiul pe pământ! — zise primul, ajustându-și cămașa slim fit.
— Raiul? Mai degrabă o bursă de valori, replică al doilea, privind cum fetele își etalau rochiile scumpe ca și cum ar fi fost acțiuni listate la BVB.
Ținta lor: două domnișoare cu zâmbete largi și telefoane ultima generație. Materialismul plutea în aer mai tare decât fumul de narghilea.
— Bună seara, doamnelor! Ce-ați zice de un cocktail? întrebă unul, cu un zâmbet care ar fi meritat listat la bursă.
— Un cocktail? Noi bem doar șampanie, dragilor, răspunse una dintre fete, ridicând sprânceana mai ascuțită decât nota de plată ce avea să urmeze.
Băieții au făcut semn ospătarului. Două sticle de șampanie, cât chiria pe o lună în Militari, au sosit la masă. Fetele au zâmbit satisfăcute și au început să facă poze pentru Instagram, cu eticheta sticlei mereu în prim-plan.
— Vezi, frate? Tocmai ne-am cumpărat niște like-uri, spuse primul, în timp ce înghițea în sec.
— Da, și probabil o să plătim în rate până la Crăciun, completă al doilea, privind cum fetele dansau deja, mai preocupate de stories decât de cavaleri.
Când muzica s-a oprit, domnișoarele au dispărut la brațul altor „sponsori”, iar băieții au rămas singuri, cu bonul fiscal lung cât un roman și o lecție amară: în București, șampania curge repede, dar iluziile se evaporă mai repede decât spuma din pahare.





